Cu subiectul lunii ianuarie, ne amintim de Szász Endre, care s-a născut în urmă cu 99 de ani, la 7 ianuarie 1926, în Miercurea-Ciuc.

În anii 1950, a avut succes cu ilustrațiile sale de cărți, apoi interesul său s-a îndreptat din ce în ce mai mult către pictură, devenind un pictor celebru datorită tehnicii sale de pictură unice, bazată pe cea a maeștrilor clasici, dar combinată cu elemente suprarealiste. Ca designer de decor și scenograf, și-a pus amprenta și în industria filmului, dar numele său este, probabil, asociat în special cu activitățile sale din Hollóháza, Ungaria, în anii 1980, respectiv cu realizările sale în domeniul utilizării și popularizării porțelanului pe scară largă.

Potrivit declarațiilor sale, caracterul lumii sale picturale s-a format sub influența experienței pe care a adunat-o în Ținutul Secuiesc: „Suprarealismul meu provine din cântece populare, și anume din cântecele populare ale oamenilor de munte. [...] Omul de munte nu vede dincolo de pădurea întunecată, el experimentează obscuritatea în abundență, vede rădăcini ciudate, este înconjurat de misticism și nu vede ce este în spatele muntelui. Astfel el inventează și fantazează în imagini. Omul din Harghita prezintă misterul netrăit prin imagini. Folosește simboluri. Iar simbolismul este creatorul suprarealismului.

Muzeul Secuiesc al Ciucului păstrează 25 de lucrări ale sale, în mare parte gravuri în lemn, serigrafie și două portrete cu efect suprarealist, pictate în ulei, dintre care unul poate fi vizionat în original timp de o lună, la casa de bilete a muzeului, zilnic, de marți până duminică, între orele 9.00 și 17.00.