Expoziția permanentă de amploare „La răscruce de drumuri” al Muzeului Secuiesc al Ciucului a fost deschisă în 2018, expoziție care prezintă istoria orașului Miercurea-Ciuc de la începuturi până în 1989, ultimul an al comunismului. Realizarea acesteia a fost precedată de ani de cercetare arhivistică și de teren pentru colectarea obiectelor. Cu această ocazie, regretatul inginer Rákosi Zoltán din Miercurea-Ciuc și familia sa, au oferit o donație importantă muzeului, care a inclus și un costum de patinaj artistic, cu patine cu tot. Ca obiect al lunii februarie, luna sporturilor de iarnă, expunem acest set de patinaj. Donația valoroasă include și acele ziare sportive contemporane (copii originale) care relatează evenimente, competiții și premii, atât în limba română, cât și în maghiară, evocând atmosfera epocii și aprecierea și valoarea acestui sport artistic. Printre astfel de publicații se numără Sportul popular (1958), Informația Bucureștiului (1960), Előre (1960), Ifjúmunkás (1968), Hargita (1971), etc., care au fost minuțios întocmite și păstrate de către familie pentru posteritate, în ordine cronologică. În plus, afișe originale, diplome, premii și documente organizatorice ale departamentului de patinaj artistic au îmbogățit bunurile muzeului, pentru care dorim să ne exprimăm recunoștința.
Fosta proprietară a rochiei de patinaj artistic, doamna Rákosi Zoltánné, născută Seiwarth Éva, a fost o figură proeminentă în sporturile pe gheață din Miercurea-Ciuc, devenind în anii 1950 și 1960, datorită talentului ei, cunoscută ca o patinatoare artistică de succes. Împreună cu sora sa, Imola, a participat la numeroase campionate naționale de patinaj artistic pentru tineri și adulți, cu rezultate semnificative. În a doua jumătate a anilor 1960 a înființat cercul de patinaj artistic la Clubul Sportiv Miercurea-Ciuc, urmând o carieră fructuoasă atât ca organizator, cât și ca antrenor. Familia Seiwarth nu este cunoscută doar datorită sportului din Miercurea Ciuc, deoarece tatăl Evei, Seiwarth László, a fost un fost fotograf celebru al orașului. El a surprins succesele fiicelor sale la patinaj artistic într-o serie de fotografii și le-a aranjat în albume frumoase, bine legate, care pot fi considerate chiar o cronică fotografică.
Istoria modei de patinaj artistic datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când competițiile internaționale de patinaj artistic au avut loc la Hamburg, Sankt Petersburg și Londra. Pe lângă abilitățile tehnice ale patinatorilor, coregrafia și muzica, aspectul și costumele spectaculoase au jucat un rol extrem de important. Ținutele de „concurs” purtate la începutul secolului erau aproape identice cu cele de stradă, dar erau asortate cu patine. Firește, femeile purtau fuste până la glezne, iar bărbații purtau costume. În anii 1930, campioana olimpică și mondială norvegiană Sonia Heine a reformat moda îmbrăcămintei pentru patinaj artistic, începând să concureze în costume cu fuste mult mai scurte decât era obișnuit până atunci. Câteva concurente i-au urmat exemplul. Mai târziu, în moda anilor 50, hainele au început să devină mai spectaculoase, cu culori mai intense și din materiale mai strălucitoare, completate de elemente decorative precum paietele.
Rochia de patinaj expusă urmează moda anilor ‘50 și ’60: roșie, din țesătură moale de lână, mâneci lungi, guler rotund mic, cu fustă scurtă subțire, pliată, cu paiete ce-i conferă un caracter festiv. Se află în stare foarte bună, iar mărimea corespunde cu 38 a îmbrăcămintei de damă din zilele noastre.
Patinele din piele sunt albe (femeile purtau de obicei alb, în timp ce bărbații purtau negru) și se află într-o stare bună. Au un design sofisticat și stilat: se leagă cu șiret, până la gleznă, iar de acolo se continuă cu cleme pană la gambe. Lama este din oțel, are un profil ușor curbat și este zimțată la vârf, ceea ce conferă stabilitate în executarea săriturilor și trucurilor, în timp lama alungită peste călcâiul pantofului, ajută în schimbarea direcției.
Magyari Éva istoric, conservator
