Denumirea oficială a acestui mic obiect metalic este plăcuță de identificare, însă în rândul soldaților maghiari s-a încetățenit denumirea de „dögcédula” („buletinul mortului”). Aceasta servea la identificarea soldaților căzuți pe câmpul de luptă. Utilizarea plăcuțelor de identificare personală datează din perioada Războiului Civil American, iar în Europa acestea au apărut în timpul Războiului franco-prusac (1870–1871), când soldații le numeau în glumă „Hundemarke” („medalion pentru câini”), cu referire la plăcuțele de înregistrare folosite pentru câini. De aici provine și denumirea englezească „dog tag”, în timp ce termenul „dögcédula” (dög = animal mort, cédula = buletin), folosit de soldații maghiari, făcea trimitere, prin umorul său negru, direct la principala și inevitabila funcție a obiectului.

În Ungaria, Ministerul Apărării a dispus în 1878 utilizarea unor plăcuțe de identificare din hârtie, care trebuiau purtate într-o carcasă de alamă, fixată de nasturele pantalonilor cu ajutorul unui șnur de lână. În timpul Primului Război Mondial s-a recurs la practica de a imprima datele și pe carcasa metalică, pentru cazul în care documentul din hârtie s-ar fi distrus.

Plăcuța de identificare 1936M, introdusă în dotarea Armatei Regale Ungare în 1937, era un obiect deosebit chiar și la nivel internațional: carcasa din aluminiu, inscripționată pe ambele fețe cu „HUNGARIA”, nu numai că înregistra principalele date militare printr-un sistem de codificare prin perforații, dispuse într-o grilă de 10 × 10, ci conținea și o hârtie cu datele personale detaliate ale militarului.

Istoria exactă a plăcuței de identificare aflate în colecția muzeului nostru și identitatea purtătorului său au fost dezvăluite în urma unui proces complex de cercetare, desfășurat cu implicarea mai multor instituții:

• Cu sprijinul de specialitate al Institutului și Muzeului de Istorie Militară al Ministerului Apărării din Ungaria (HM Hadtörténeti Intézet és Múzeum), pe baza codurilor numerice perforate în plăcuța metalică, a fost posibilă identificarea districtului administrativ (Alberti / comitatul Pest) în care militarul fusese înregistrat în registrele de stare civilă.
• În urma cercetării arhivistice efectuate de Arhivele Județului Pest ale Arhivelor Naționale ale Ungariei (Magyar Nemzeti Levéltár Pest Vármegyei Levéltára) au fost identificate datele exacte din registrele de stare civilă: proprietarul obiectului era Kassik Károly, născut la 12 ianuarie 1917 în Alberti.

Conform procedurii militare din timpul războiului, una dintre jumătățile plăcuței de identificare a soldaților decedați în lupte era îngropată împreună cu defunctul, în timp ce cealaltă jumătate era transmisă serviciilor responsabile de evidența pierderilor. În cazul lui Kassik Károly, însă, cercetarea arhivistică a adus o întorsătură fericită: înregistrările ulterioare din registrele de stare civilă au arătat că a supraviețuit încercărilor celui de-al Doilea Război Mondial și, după o viață lungă, a decedat în anul 2003.

Documentul de identificare din hârtie s-a deteriorat și s-a pierdut de-a lungul deceniilor, astfel că astăzi doar carcasa din aluminiu păstrează amintirea fostului său proprietar.