În anul nou, 2023, seria de expoziții temporare a Muzeului Secuiesc al Ciucului începe cu vernisajul lucrărilor pictorului Lajos Páll din Corund (Corund, 1938 – Odorheiu Secuiesc, 2012), astfel și seria „obiectelor lunii” începe cu o pictură a acestuia. În colecția de artă plastică a muzeului există patru picturi ale artistului. În lucrarea de 100x70cm, nedatată, ulei pe pânză, aleasă pentru luna ianuarie, se remarcă o temă caracteristică care reapare adesea în arta sa, a cărei atmosferă este în același timp potrivită anotimpului și ne atrage atenția asupra expoziției care va putea fi vizionată în perioada 12 ianuarie - 12 februarie și care pune în valoare colecția familiei Páll, completată de lucrări dintr-o colecție privată din Odorheiu Secuiesc.
Titlul lucrării este Physalis alkekengi, adică floarea de lampion sau cireșul evreiesc, așa cum este cunoscut de mulți. Nu numai în materie, ci și în ceea ce privește compoziția imaginii, este o piesă distinctivă. Natură moartă în peisaj, unde are loc întâlnirea dintre exterior și interior, senzația de rece al peisajului înzăpezit din Ținutul Sării contrastează cu interiorul familiar care radiază căldură. Apare un joc captivant al prim-planului cu fundalului, în care încadrarea împarte diferitele spații, dar simultan le dă și transversabilitate. Roșul florii felinarului, care rezistă și la îngheț, luminează peisajul de iarnă, culorile sale răsunând pe pereții caselor. Lipsa de viață a florii uscate, dă viață imaginii. Alături de floarea de brusture, această plantă este un motiv recurent în picturile lui Lajos Páll, la fel ca și imaginea satului de iarnă, care este printre subiectele sale preferate. Dar pentru el iarna nu este niciodată o metaforă a unui mediu rece, aspru, are mai mult de-a face cu un sentiment familiar. Ne dă posibilitatea de a vedea mai clar, de a ne îndrepta atenția spre interior, de parcă ar da un cadru propriului nostru spațiu personal, sporind strălucirea culorilor și amplificându-ne sentimentele. Odată cu creația sa, el ne invită în această lume particulară, marcându-ne cu precizie poziția admirator și, luându-i locul, ne permite să abordăm lumea exterioară dintr-o perspectivă personală, care în cele din urmă ne aparține inseparabil.
