Teracotă pictată, 1972, 40x38 cm

Cu subiectul lunii iulie, ne amintim de Pálffy Árpád (1 februarie 1931 – 7 iulie 2023), stins din viață cu un an în urmă. 

Artistul din Hoghia a fost în același timp sculptor, ceramist, antreprenor și membru fondator al UDMR din Ciuc. Din 1960 a locuit în Miercurea-Ciuc, dar perioada definitorie a vieții sale o reprezintă cei câțiva ani în care a fost șeful secției de ceramică neagră a Cooperativei Oltul din Dănești.

O parte semnificativă a lucrărilor sale se găsește în Muzeul Secuiesc al Ciucului, în 2007 donând instituției 125 dintre lucrările sale. A devenit cunoscut pentru ceramica sa decorativă cu note populare, curată și simplă, inspirată atât din punct de vedere tehnic, cât și formal din tradițiile locale, meșteșugurile populare, sculpturile ceramice, ceramica glazurată, micile sculpturi din lemn, precum și plăcuțele din ceramică și bronz modelate după personalități celebre, reliefuri și alte lucrări de artă decorativă.

„A trebuit să întâlnesc Ciucul și ceramica neagră, chiar dacă a fost cu un mare ocoliș. Am avut o influență bună unul asupra celuilalt. A fost să fie. Așa mi-a fost sortit.

Dorința de a sculpta am purtat-o în mine toată viața. Și mi s-a dat ocazia. Am început să proiectez și să creez obiecte ceramice individuale încă de la începutul activității mele din Dănești. De aici mi-a venit ideea de a modela din piese rotilate figuri umane abstracte sau chiar portrete. Acolo mi s-au pregătit cu drag piesele potrivite, din care să realizez compoziții figurative sau să modelez portretele imaginate.

Am planificat în prealabil forma care urma să fie rulată, precum și ce urmează să devină, ce model va avea. Principiile materiei, cum ar fi plasticitatea, trebuiau luate în considerare. La o mișcare dură, neglijentă, piesa cu perete subțire se prăbușește. Și putem s-o luăm de la capăt. Improvizațiile din timpul modelării au fost dictate și de lut. În timpul procesului eram nevoit să schimb lumea formelor imaginate din desen.

Trebuie să ne dedicăm munca celor de la care ne tragem. Le suntem datori lor și nu străinilor. Sunt convins că va veni momentul când rezultatele muncii grele vor fi apreciate și acasă. De aceea, ars poetica mea, care m-a însoțit de-a lungul vieții, este întocmai munca persistentă și răbdarea.” (fragment din monografia de artă scrisă de Székedi Ferenc, publicată în 2020 de Editura Csíkszereda în colaborare cu tipografia Gutenberg, cu ocazia zilei de naștere a lui Pállfy Árpád , care împlinise 90 de ani)

Lucrarea aleasă ca obiect al lunii este o piesă tipică, care poate fi recunoscută ușor prin tematica, simplitatea rezultată din tehnica de rotilare, figurativitatea semi-abstractă și minimalismul nemijlocit.