Dinți - biodiversitate în colecția de istorie naturală

În Muzeul Secuiesc al Ciucului, exponatul lunii mai a fost inspirat de Ziua Mondială a Biodiversității, sărbătorită la 22 mai. Pentru a marca această ocazie, vom prezenta 9 tipuri de mandibule/dinți de animale din colecția de istorie naturală, cu un accent special pe diversitatea acestora, atât în colecția muzeului nostru, cât și în cadrul animalelor care au trăit în regiunea noastră de-a lungul timpului.

Cele două extreme din punctul de vedere al dimensiunilor sunt reprezentate de un mamut și un crap, unul fiind o mandibulă fosilizată al unui mamifer ierbivor, extinct cu mii de ani în urmă, iar celălalt fiind dinții faringieni ai unei specii de pește care trăiește și astăzi. Între aceste două puncte terminale, vedem, de asemenea, mandibulele unor ierbivore sălbatice și domestice – cal, bovină, cerb –, carnivore sălbatice și domestice – vulpe, pisică –, precum și mandibula unui porc domestic și al unui iepure. Acestea provin din locuri și epoci diferite, iar însele, animalele, erau de vârste și sexe diferite. De exemplu, mandibula de bovină provine de la un individ tânăr, deoarece se pot vedea dinții de lapte. Piesa de porc provine, de asemenea, de la un animal tânăr, deoarece incisivii „sunt în creștere”. Fragmentele acestea cu greu ar putea fi mai variate, dar astăzi totuși se află în aceeași colecție, iar una dintre principalele lor utilizări este de a facilita studiul arheozoologiei.

Arheozoologia, prin intermediul rămășițelor de animale recuperate din săpăturile arheologice, se ocupă în primul rând de comunitățile umane, mai degrabă decât de animalele în sine. Prin gruparea descoperirilor în funcție de specie, vârstă, sex etc., încearcă să deducă ce specii de animale au fost vânate/păstrate de diferite grupuri de oameni în diferite perioade, ce strategii au fost folosite pentru a le sacrifica, cum a fost folosită carnea lor și chiar cum au fost folosite pieile, oasele și alte produse secundare.