Pentru obiectul lunii aprilie am ales un cuțit de jupuit din Evul Mediu târziu, descoperit în anul 2025 în cadrul cercetărilor arheologice reluate la Mihăileni–Cibrefalva, din dezvelirea umpluturii unei locuințe datate la sfârșitul secolului al XVI-lea – începutul secolului al XVII-lea. Cuțitul medieval maghiar de jupuit era, în mod caracteristic, un instrument scurt, lat, cu lamă curbată și vârf ascuțit, folosit pentru îndepărtarea pielii animalelor sălbatice și pentru diverse lucrări de tăiere. Pe baza descoperirilor arheologice, aceste cuțite erau funcționale și realizate cu mânere robuste. Ele reprezentau adesea accesorii indispensabile ale vieții cotidiene din Evul Mediu târziu, fiind utilizate în vânătoare și meșteșuguri. Cultura cuțitelor în Ungaria medievală era diversă, forma lamei fiind determinată de funcție, astfel că cuțitul de jupuit era considerat un instrument specializat, legat în mod direct de prelucrarea pielii.

Lama cuțitului de jupuit era curbată pentru a permite desprinderea eficientă a pielii, iar vârful era ascuțit sau ușor rotunjit, pentru a nu deteriora pielea. Lama era realizată din fier forjat de calitate superioară, iar tija mânerului era modelată în formă de spirală, capătul fiind prevăzut cu o buclă în formă de cârlig, astfel încât putea fi agățat de curea cu ajutorul unui tendon sau al unui șnur.

Era folosit în principal în prelucrarea pielii (jupuire), dar în viața de zi cu zi putea servi și ca cuțit pentru masă.