Obiectul lunii decembrie este un costum popular femeiesc din Sândominic, adăugat colecției etnografice a instituției în luna august a acestui an împreună cu alte piese vestimentare din regiunea Ciuc și Ghimeș.
Înainte de a intra în posesia muzeului nostru, aceste articole de îmbrăcăminte au avut o călătorie interesantă. Ultima proprietară, ultima care le-a purtat a fost Matild Irén Döményi, născută la Budapesta, dar care și-a trăit viața în Franța, după ce s-a căsătorit cu un domn francez din Paris, pe nume Michel Archawski. Fiind interpretă, Irén Döményi a fost pasionată de portul popular maghiar și de folclorul maghiar. Împreună cu soțul ei au călătorit prin Bazinul Carpatin, iar în călătoriile lor au adunat obiecte etnografice - în principal costume populare. Fiind buni prieteni cu János Pál, unul dintre foștii directori ai Muzeului Secuiesc al Ciucului, cuplul Archawski l-a însoțit pe acesta în turneele sale de colectare în regiunea Ciuc și Ghimeș. Atunci au fost cumpărate și articolele vestimentare care îmbogățesc acum colecția instituției noastre. Irén Döményi nu numai că a colecționat costume populare, ci le-a și purtat cu ocazia diferitelor sale spectacole din Paris. Ca urmare, pentru a ușura purtarea, au fost cusuți pe haine câțiva nasturi și velcro cu scaie.
Conform dorinței soților, cele 258 de obiecte ale colecției Dömény-Archawski au fost restituite Ungariei, Muzeului de Etnografie din Budapesta. Întrucât Muzeul de Etnografie păstrează multe costume similare, donatorul a fost de acord ca unele piese de porturi populare să fie returnate muzeelor din a căror zone de colecție provin acestea. Astfel, prin donație din parteaa Muzeului Etnografic din Budapesta, 20 de piese vestimentare valoroase au ajuns în proprietatea Muzeului Secuiesc al Ciucului, printre care este și îmbrăcămintea pentru femei din Sîndominic, expusă acum ca obiectul lunii decembrie.
Sândominic a fost o zonă aparte în ceea ce privește portul popular, aici regulile stricte realizare și purtare a costumelor populare fiind aplicate pentru cel mai îndelungat timp, deși moda burgheză influența și modifica și aici, în mod continuu, îmbrăcămintea. Costumul popular pentru femei din Sândominic, expus ca obiect al lunii, este format din șase piese: cămașă, vestă, jupon, fustă, șorț, cizme. Cămașa este din in, cu volan la gât, pe piept, iar manșetele sunt încrețite. Se încheie cu nasturi albi, dar are cusute și copci.
Vesta este realizată din țesătură artizanală, culoarea și decorarea ei sunt asemănătoare cu cele ale fustei. Gâtul rotund și umerii cu subbrațul, sunt mărginite cu ornamentul specific, așa numitul „dinți de lup”, roșii și negri. O bandă largă de catifea poate fi observată în partea de jos. În Sândominic nu se prea purtau bluze brodate, acelea se regăsesc mai mult în Ciucul de Jos.
Fusta țesută este în dungi roșii și negre, cu o bandă largă de catifea cusută în partea de jos. (În Sândominic au fost purtate cele mai largi benzi de catifea de pe halate și șorțuri). Pe treimea superioară a fustei au fost cusute încă trei dungi decorative înguste. Sub acestea erau cusuți nasturi devorativi, înveliți cu catifea neagră. Deși fusta expusă este în culorile roșu și negru, în trecut, în Sândominic, se purtau și fuste multicolore. Sub fustă se purta un jupon simplu (fustă opde porțelan) din pânză albă. Așa cum apare în paraferne, până în anii 1920 și 1930, o fată ce se căsătorea, avea între cel puțin 2 până la 9 fuste.
Șorțul (numit și șurc sau carință) este realizat dintr-o țesătură mai subțire decât fusta, dar și acesta este decorat cu dungi roșii și negre (benzi mai subțiri decât cele de pe fustă). În partea de jos a șorțului este o bandă largă de catifea, iar deasupra ei mai sunt două dungi înguste, tot din catifea neagră. Este strânsă în talie, cu tiv drept, roșu, lăsat lung pentru a putea prinde șorțul deasupra fustei.
Portul expus este completat cu o pereche de cizme negre cu carâmb solid. Pe lângă cizme, se purtau și pantofi peste gleznă, cu șireturi și nasturi.
