În luna martie, ne amintim de unul dintre cele mai semnificative evenimente din istoria noastră, revoluția și lupta pentru libertate din 1848-1849. În seria Obiectul lunii, Muzeul Secuiesc al Ciucului prezintă câteva obiecte care evocă spiritul acestei epoci, ajută la păstrarea trecutului, a tradițiilor, înțelegerea istoriei noastre și, prin toate acestea, ajută la cultivarea sentimentului și apartenenței naționale.
Grupul de obiecte Bijuterii reprezintă un capitol aparte al colecției istorice a Muzeului Secuiesc al Ciucului, printre a cărei piese găsim o brățară din argint realizată din monede de 6 creițari din 1849 (nr.inv. B36), o broșă din argint realizată din monede de 20 creițari din 1848 (nr.inv. B19), precum și cercei (nr.inv. B42). Aceste monede au fost bătute pe baza decretului lui Lajos Kossuth, în timpul revoluției, în monetăriile din Baia Mare și Kremnica, fiind monede de schimb ale bancnotelor Kossuth.
Monedele revoluției și luptei pentru libertate din 1848-49 sunt monedele care au fost bătute în Ungaria și Croația în timpul revoluției, în baza decretului lui Lajos Kossuth, ca monede de schimb ale bancnotelor Kossuth. Acestea au fost realizate în monetăriile din Baia Mare și Kremnica și poartă literele „N.B.” și „K.B.” însemne tradiționale maghiare. Conform sistemului alfabetic al Mariei Terezia din 1766, marca monetăriei Baia Mare era „G”, în timp ce cea de la Kremnica era „B”.
După înfrângerea războiului de independență, aceste bijuterii realizate din monede de argint, cu notă patriotică, deveniseră cu adevărat la modă în Ungaria istorică. Femeile aparținând clasei mai înstărite de burghezi, purtau brățări, broșe și cerceii realizați în spiritul patriotic și rezistenței împotriva absolutismului, întrucât pe acestea se poate vedea mult iubita stemă a coroanei (pe cea de 6 creițari) sau hramul Ungariei, Fecioara Maria cu Pruncul (pe cele de 20 creițari) și nu mult urâtul vultur bicefal. Brățări similare găsim și în colecțiile Muzeului Brukenthal din Sibiu și al Muzeului Dezső Laczkó din Veszprém.
Din păcate, originea bijuteriilor din colecția menționată a muzeului este necunoscută, nu știm cum au intrat în proprietatea instituției, cine au fost proprietarii lor anteriori. Ele nu au fost incluse în primul registru de inventar din 1930, așa că putem presupune că au fost achiziționate după instituționalizarea muzeului în 1950, prin donație, cumpărare sau confiscare (aceasta era o metodă comună în sistemul trecut pentru obiectele conținând elemente ale istoriei maghiare). Ele apar în registrul datat din anii 1960 cu un număr de inventar și cu date incomplete (descrierea obiectului, originea, epoca etc.) În anii comunismului, prelucrarea științifică, comunicarea și expunerea obiectelor de muzeu care aminteau de istoria maghiară nu era permisă. Așa au rămas aceste obiecte „ascultate și păzite cu frică” pe rafturile depozitului.
