Expoziția lui József Fülöp

Aproape în fiecare an, József Fülöp, un artist vizual din Miercurea Ciuc, vine cu noi serii, noi expoziții, și dacă am pune aceste serii una lângă alta, ar funcționa ca o serie, portretele și personajele ar fi organizate în povești, desenând traseul individual al artistului. Eterna problemă a lucrărilor lui József Fülöp este prezentarea tensiunilor de nerezolvat dintre interior și exterior, dintre sine și celălalt și, în același timp, căutarea constantă a posibilităților de conectare - în funcție de aceasta, imaginea se nuanțează, persoana evoluează, grimasa este distorsionată.

În trecut, am văzut tablouri ale lui József Fülöp cu culori puternice și construcții libere, cu figuri care semănau cu creaturi ciudate, robotice, și am văzut picturile sale nu mai puțin bizare bazate pe jocul de nuanțe de gri, adesea întărite sau contrapunctate de inscripții, sau am văzut auto-reflecții, "rapoarte de situație" ale unor figuri dureros de grotești care funcționează ca fundaluri grafice pe suprafețele de text ale diferitelor cataloage și ziare. Fundaluri gri, unde textele, cuvintele, fragmentele de cuvinte sunt înlocuite de fundaluri neutre de grafit, dar figurile par a fi familiare. Gesturile sale sunt reflecții contemporane, deschizând perspective arhaice.

El se inspiră din ceea ce îl înconjoară, din viața de zi cu zi, chiar dacă aceasta este bizară și incredibilă, atunci când își privește figurile. Desenează aproape reflexiv, ca și cum aceste figuri gorgesciene ar ieși inconștient din el ca expresii naturale ale unei condiții umane. Lucrările lui József Fülöp sunt mai simple decât înainte, mai subtile și mai clare. El își construiește portretele fantomatice din linii. Cortexul uman pare să se desprindă de pe imagine, să se desprindă de substratul său, lăsând doar urmele gesturilor, grimaselor, privirilor, ca un țesut conjunctiv, marcând ritmuri, dinamici, tensiuni în infinitatea omogenă, albicioasă, a fundalurilor.