Dorința de a aniversa 90 ani de la prima expoziție a Breslei Barabás Miklós a fost mistuită de pandemie, dar acum, după un an de întârziere, totuși avem șansa de a organiza prima expoziție de amploare, în Miercurea Ciuc.
De ce sunt importante aniversările pentru noi? Probabil, deoarece în asemenea momente se deschid porțile timpului, se fac posibile călătoriile în timp, și doar atunci avem posibilitatea de a vedea înainte și înapoi în timp. Pentru a ne situa în timp sunt foarte importante aceste oportunități.
Breasla Barabás Miklós, de la prima expoziție debutantă, organizată în Palatul Teleki din Cluj, a străbătut o cale lungă. Prima expoziție de amploare, cu participarea membrilor din toată Transilvania, a avut loc în 1943, în clădirea „Műcsarnok” (Hala Artelor), recent construită în Parcul Central clujean. În prefața catalogului de atunci arheologul prof. Gyula László enunța: „Dorința Breslei Barabás Miklós de a unii toată elita artiștilor plastici maghiari din Transilvania a fost înfăptuită.” Situația de atunci a fost precum acest enunț, dar și situația actuală a breslei este asemănătoare, datorită unor eforturi substanțiale. De atunci a mai avut loc un război mondial, o dizolvare forțată, o reînființare în 1994, un debut nou, o expoziție de amploare la Târgu Mureș, inaugurarea sediului în 2005, o expoziție de amploare la Sfântu Gheorghe, o expoziție de amploare la Cluj-Napoca, iar acum suntem în orașul pictorului Nagy Imre, vicepreședinte de odinioară al breslei.
Cu privirea spre înainte este puțin mai anevoios. Am avea nevoie de un profet. Nu avem nici o dată exactă, nici o întâmplare certă pe care ne-am putea baza; suntem condiționați numai de visele, proiectele și imaginațiile noastre. Aparent optimismul și dorința de creație ale fondatorilor Károly Kós și Sándor Szolnay încă mocnesc în cadrul breslei. Lucrăm în continuare.
